stai
nu te speria, a tresarit doar strada
sub amintirea noptii
in care ne purtam pasii invatand sa iubim
stii...
de obicei atunci cand incepi nu mai uiti
incepi o catedrala si prima piatra o va defeni pe ultima
si garamtat si revers
asa s-a intamplat
am muscat din primul mar si altul nu mi-a placut
am vazut primul rasarit
si de atunci am dobandit certitudinea ca din ochii tai vine lumina
am baut din primul susur de izvoare si de atunci nu m-am mai imbatat
mi-am inventat un reflex cu numele tau
si fiecare molecula a invatat sa te simta visand
te-am iubit prima oara atunci,,,
cand genuchii mei erau un puzle neteminat
intre julituri si cazaturi ce-au uitat sa atinga
cand ochii tai erau inca limpezi si ma priveau fara sa doara
azi
azi am invatat cum sa cad
dar inca sunt absent din ecuatia in care
iubirea nu dureaza doar o vara
Frumos!
RăspundețiȘtergereCand cazi intaia oara,
ori inveti sa zbori,
ori invins incepi sa te tarasti
pana cand iubirea iti aduce aminte ca este, ca esti.
Cand inveti sa iubesti prima oara
[chiar si- o vara]
nu vezi decat de unde vine lumina, altceva nu mai vezi
nu ai timp si nu poti ca sa crezi
ca cerul se surpa,ca zborul ti-i frant
ca cineva iti taie aripa, iti fura lumina
si te-ntorci inapoi, in genungi, pe pamant.