Primele ore de moarte,ale unui cadavru sunt cele mai grele.
Se desparte de viata si se albastreste de furie,dupa ce se obishnuieste incepe sa se relaxeze,chiar sa se descompuna,visand din nou la cer prin ochi inchisi de moarte.
Se preface in lut,tarana,furnicile ii cara la adapost bruma de materie organica stransa de o viata,mustele il folosesc in metamorfoza lor si peste toate din gura ii iese un fir de iarba.
Aproape ca se bucura ca e atata viata in el si-n jurul lui si viseaza ca intr-o zi sa se ridice si sa fuga scheletic prin ce ii fusese viata.
Dar plictisit se intoarce pe o parte si isi continua somnul sterp de vise.Ca de fapt de ce ar visa daca visul traieste acum in el.
Intr.o zi cand zapada topita i se scurgea printre tibie shi peroneu si-a adus aminte de primul ghiocel,o cartita batrana ia miscat maxilarul si din dreptul gurii exact din el rasarise un ghiocel,cules de un el...
si iara El isi va aduce aminte de acelasi ghiocel!mic subtire alb si tanar precum pamantul de sub el!:)