Mi-e dor de ultima ta privire
cand golful se juca cu inserarea
am sa o port ca tainica amintire
pan"ce timpul imi va zidi asteptarea
inca am clipele alea emotive
ce-mi galgaie ca sampania veche
inca vad buzele tale auditive
ce ma invata de suflete-perecehe
valurile mureau ajunse destin la mal
pasarile-si faceau cuib in inalt
eram normali si ne iubeam paranormal
iubirea avea trainicii de bazalt
Si-a fost un asfintit din ala cetos
in care clipele mor atat de duios
m-ai nascut un anotimp secetos
sa ma ingrop atat de sarguincios..
sa te caut prin stele noaptea cand plang
in rasarituri de soare clipocind de roseata
in florile ce se nasc pentru tine in crang
in fiecare inserare de tine-nmiresmata
Mi-s goi plamanii de atata cautare
si-mi simt si inima cum uita sa te bata
ce-i inserare inseamna-nsingurare
nimic nu e sub bolta-neinstelata...
si-s umbra precum umbrele ce nu-s
si-s vechi deacum in a dori
nici moartea nu ma pune in punctul terminus
si-n ea cu tine voi calatori.
Frumos şi trist poem! L-ai scris astăzi?
RăspundețiȘtergereDacă da, atunci e o ciudată coincidenţă faptul că tocmai azi vorbeam cu cineva despre lucruri asemănătoare. Despre normalitatea/anormalitatea mea şi a lui, despre eternitate şi despre faptul că există între noi o legătură care depăşeşte limitele acestei existenţe.
:)