Buna

Buna era ca o zana,
in lumina nascuta de lampa batrana...

Priveam ascuns,la un mit
dintr-un colt de cereasca odaie
Despletea fir cu fir,gandul mut
in fata icoanei,
mereu cadea ca o ploaie.

Apoi..
ca vesnic-fecioara,
isi pieptana zapezile din par
Privea-n oglinda doar in doara..
Simteam parfumul florilor de mar.

Se ridica plutind..
si inventa pe loc o carte
Ma rasfata,citind..
de vise bune sa am parte.

Acum...
odaia e pustie,
icoana plange fara plans.
Buna...
s-a dus in iarna ei tarzie,
ma simt ca graul,
care vesnic nu e strans.