Poiana

Erau doi meri,
un prun si-un fag
un ulm pictat,lipit de un cires...
si un stejar!
ce-i umbrarea pe toti cu drag.

Sub ei...
un pui de om,
cu parul strans din florile de tei
Visa in somn,
pastor de miei...
ca este frate chiar cu ei!

Copacii..
ii ridicara visul pe ramuri,
in jur macii,
chichoteau,in rosii-valuri.

Baroc...
un nor pe cer,
ce semana cu notre-dame.
plutea,infipt in asfintit
visa...
la ziduri atat de nezidit.

Un fir de vant...
Un hot de diafane vise,
aproape ca un cant
lua gandul ridicat de la pamant
il mesteri clopot de turla,
sa cada ploaie...
peste oameni,flori
Visand.
Ce pace
si ce cant...
Natura-oameni-vant!