Paraclisierul templului de flori,
un ulm batran,inalt pana la nori
primi aseara spre intimitate,
doi zburatori....
plecati de tare de departe.
Aseara fu si luna mare,
pe-altarul templului...
dealul ce.i zare.
si chiar si prima clipa
a unei roze-albe,
sa dea binete florilor si lunei dalbe.
Un bondarel,
cuprins de viata si polenizare
se-ntinde-n cer.pe-un chip de floare
Adoarme mica mogaldeata....
sub mangairea unui crin-craiasa.
Un fir de apa ce le-adapa,
din varf de deal pana-n padure
Le zice-n cea mai dulce soapta,
Bine ati venit!printeselor pe lume.
Cei zburatori
veniti de departe,
renasc din nou in asta feerie.
Trililuresc fara de carte
curata si neinvatata noastra simfonie.
:) Frumos!
RăspundețiȘtergereBlogul e un mediu mai potrivit citirii unor astfel de rânduri. Pe FB parcă e aşa... o zumzăială continuă, un zgomot de fond care te împiedică să savurezi dulceaţa cuvintelor.
Multumesc Daen
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere