Poveste

Paraul povestea cararii
copacii din jur cu totii visau
Luna pe-o parte se dadea ascultarii
stelele in ritm de-ale lui soapte sclipureau.

A fost o vreme.prin trecut
cand omul nu ne cunostea.
Traia un principe,intunecat si parca de temut
ce doar cu dragoste ne stapanea.

Avea in ochi luciri de foc
stranse din stele,soare si pamant
Cu luna se-ncingea in tainic-joc
si locul asta era templul lor ce-l sfant.

Cu totii il temeam,dar si-l iubeam
stiiam ca legea lui e legea vietii.
Pe langa el cu totii paduream
in nepasare de neagra-vale a mortii.

Si...a venit el;timid si neajutorat
un suflet la-nceput,alb si curat
A-ntins bratele subtiri catre noi
si-a zis:De azi eu voi avea grija de voi!

si a avut!

Pe rand toti cerbii au cazut trofee
Din lemnul nostru si-a faurit castele
Din prima vanatoare a facut placere
Urletul lupului a devenit sinistra tacere

Ma uit cum curg inveninat,
cum nimeni nu-mi mai spune dorul
Aud doar strigate de pom taiat
si vantul..ce la canta doar prohodul.

Vad pasari care mor zburand
si culmi de deal,ce plang dupa padure.
Mai vine cate-o ciuta rar plangand
de dor de puiul ei.Ucis in tufele de mure.

Ma duc sub o bulboana,
ma ascund.si rar mai pot visa.
Aud al lupului urlet pe coama,
si Zimbrii cum se-nchina."nainte de-a-nopta.

si iar te rog:

Hai vino iar si ne iubeste
si ce ne-ai luat redaruieste
Adu-ti aminte de-nceputuri
cand iti puneam viata la tine-n ciuturi.

Cand se nasteau si neamuri
cu dragoste si lapte de lupoaica,
Cand adormeai pe ramuri,
si codrul iti era adevaratha maica.