duminică, 3 aprilie 2011

Doi zei

Ai venit și mi-ai cerut să-ți dau
din darul dat de Prometeu
dar eu cu gândul dus departe rău
ți-am dăruit din darul altui zeu.

****

Nu ai țipat și nici n-ai dat-napoi
când mâna mea ți-a dat fiori
cu ochii mari deschiși și goi
păreai căzută din doi sori

Nici n-apucasem să cerșesc
și buzele m-au și găsit
în jocul nostru pământesc
amor și foc am înrudit

Știam că pielea-ți este albă
și nu că-i gust de trandafir.
erai atât de moale, tandră, caldă
uitasem ce înseamnă să respir

Cănd luna se-nălța pe cer
tăciunea nopții s-o alunge
tu caldă, plină de mister
m-ai învățat să spun n-ajunge

Doream ca timpul să se-ferme
să mor în clipă primul...fericit
să mă aduni la tine-n palme
să reaprindem focul în al iubirii mit.

***

În cer doi zei de-odinioară
privind la joaca pământie
pășeau grabiți înspre o scară
să-nvețe ce-omenirea știe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu