duminică, 3 aprilie 2011

Prima mea lacrima

Am o frunza a carei roua o fur
in fiecare dimineata
pe ea statuse odata de mult
o lacrima de a Ta

Te duc in causul palmei
te dezmierd pe drum sa nu fugi cu vreo raza de soare
ajung la izvoare si le umplu plangand
dupa care iti dau drumul catre marea cea mare


Ma amagesc ca asa am sa te uit
ca marea e doar mare
dar eu am umplut-O la tine visand
ca ai sa revii in universul meu fara zare


te caut in stele noaptea cand plang
te caut in rasarituri de soare clipocind de roseata
te caut printre flori vara prin cring
in noptile-nghetate te caut pana dimnieata


fug si-ntreb fiecare boare de vant,
ma inchin cerului sa-mi daruie macar un cuvant
o pecete furaTA de pe buzele tale,
sa pot linistit sa devin ulcele si oale.


sa pot sa ma astern langa frunza ce-o fur
diminitile cand ii e sete
sa ma bucur ca-i sunt pamantul din jur
nascut din lacrima unei fete



Am scris-o pe vrmea cand circulau prin oracolele fetelor vestitele versuri...Cum doreste caprioara apa rece de izvor asa iti doresc si tie fericire in viitor...::))

3 comentarii:

  1. Speranta, iubire si numai fericire. Paste Fericit!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Iulisa. Sarbatori Luminate si tie.

    RăspundețiȘtergere
  3. dragute versuri,felicitari,multumesc ptr urari

    RăspundețiȘtergere