Am o frunza a carei roua o fur
in fiecare dimineata
pe ea statuse odata de mult
o lacrima de a Ta
Te duc in causul palmei
te dezmierd pe drum sa nu fugi cu vreo raza de soare
ajung la izvoare si le umplu plangand
dupa care iti dau drumul catre marea cea mare
Ma amagesc ca asa am sa te uit
ca marea e doar mare
dar eu am umplut-O la tine visand
ca ai sa revii in universul meu fara zare
te caut in stele noaptea cand plang
te caut in rasarituri de soare clipocind de roseata
te caut printre flori vara prin cring
in noptile-nghetate te caut pana dimnieata
fug si-ntreb fiecare boare de vant,
ma inchin cerului sa-mi daruie macar un cuvant
o pecete furaTA de pe buzele tale,
sa pot linistit sa devin ulcele si oale.
sa pot sa ma astern langa frunza ce-o fur
diminitile cand ii e sete
sa ma bucur ca-i sunt pamantul din jur
nascut din lacrima unei fete
Am scris-o pe vrmea cand circulau prin oracolele fetelor vestitele versuri...Cum doreste caprioara apa rece de izvor asa iti doresc si tie fericire in viitor...::))
Speranta, iubire si numai fericire. Paste Fericit!
RăspundețiȘtergereMultumesc Iulisa. Sarbatori Luminate si tie.
RăspundețiȘtergeredragute versuri,felicitari,multumesc ptr urari
RăspundețiȘtergere